Cabinet Stomatologic Dr. Dan Ionescu

Cabinet Dr. Dan Ionescu

Dictionar de termeni stomatologici

dictionar-stomatologicDictionar de termeni stomatologici

A

Abces – colectie purulenta, formata sub actiunea unor agenti microbieni;
Ablatie – indepartarea unor lucrari protetice;
Abraziune – uzura suprafetelor dentare;
Acrilat – rasina acrilica macromoleculara;
Adrenalina – adjuvant la o substanta anestezica loco-regionala care mareste efectul anestezicului prin actiunea sa vasoconstrictoare;
Afta – afectiune a mucoasei bucale ce debuteaza cu o senzatie de pruurit si prin spargere lasa locul unei mici ulceratii;
Alveola – cavitate osoasa ii care sunt implantati dintii;
Alveolita – inflamatie localizata la nivelul alveolei de cauze multiple ;
Amalgam – material nefizionomic, utilizat la obturatii de durata, obtinut din amestecul mercurului cu diferite metale;
Amprenta – copia negativa, fidela a unei regiuni anatomice, folosita pentru confectionarea lucrarilor fixe si mobile;
Anchiloza temporo-mandibulara – limitarea permanenta a miscarilor mandibulei, datorita organizarii unui tesut fibros ce duce la sudarea condilului la cavitatea glenoida;
Anestezie – introducerea in organism a unor substante care au proprietatea de a provoca disparitia sensibilitatii;
Apex – portiunea terminala a varfului radacinii dentare;
Arcada dentara – totalitatea dintilor implantati in alveolele osului maxilar si mandibular;

B

Bont dentar – portiunea coronara a dintelui fara smalt, rezultata in urma slefuirii coronare pe toate fetele, pana la indepartarea unui strat dur, de 1-2 mm grosime;
Bresa edentata – zona rezultata prin pierderea de pe arcada a unuia sau a mai multor dinti;
Bruxism – strangerea violenta a arcadelor dentare prin contractarea puternica a muschilor ridicatori ai mandibulei sau involuntar, de regula in timpul somnului (scrasnirea dintilor);

C

Calcifiere – proces biologic de depunere de saruri de calciu la nivelul structurilor dentare, prin amelogeneza, dentinogeneza, cementogeneza;
Cale falsa – traiect anormal, realizat accidental, in urma unui tratament dentar, cu freze sau ace de canal;
Calxyd – substanta biologic activa pe baza de saruri de calciu utilizata pentru coafaj pulpar si protejarea pulpei vii sub obturatie definitiva;
Camera pulpara – spatiul din interiorul coroanei dentare, cu peretii formati din dentina, in care se afla pulpa dentara;
Canal dentar – spatiu natural, alungit, situat in interiorul dintelui si care contine pulpa radiculara;
Canal radicular – canal care traverseaza radacina dintelui din camera pulpara pana la apex si contine pachetul vasculonervos;
Canin – cel mai puternic dinte monoradicular, facand parte din grupul dintilor frontali;
Carie dentara – proces distructiv cronic, care evolueaza fara fenomene inflamatorii tipice, provocand necroza tesuturilor dentare dure si, in stadiul final, infectarea pulpei;
Cauterizare – metoda chirurgicala utilizata pentru distrugerea tesuturilor normale sau patologice, pentru a face hemostaza cu ajutorul unor agenti chimici sau fizici;
Cavitate – spatiu gol situat intr-o anumita regiune a corpului sau intr-un organ;
Captusirea protezei – adaugarea unui material acrilic la suprafata mucozala a protezelor;
Celulita – inflamatie superficiala sau profunda a tesututului conjuctiv subcutanat, caracterizata prin impastarea difuza sau nodulara a acestui tesut;
Cement radicular – tesut dentar, ce acopera dentina radiculara de la colet pana la apex;
Cheie de culori – dispozitiv pe care sunt fxati dinti artificiali din portelan sau acrilat, cu ajutorul caruia se stabileste culoarea dintilor artificiali;
Chiuretaj – interventie chirurgicala folosita pentru a razui, cu ajutorul unei chiurete, peretii din interiorul unei cavitati, pentru a indeparta unele neoformatii sau tesutul de granulatie, in scop diagnostic sau terapeutic;
Chlumski – substanta antiseptica, utilizata in tratamentul medicamentos al gangrenei pulpare;
Cingulum – proeminenta situata in treimea gingivala a dintilor frontali;
Ciment – substanta utilizata pentru realizarea unei adeziuni puternice intre 2 suprafete;
Camp protetic – totalitate a tesuturilor cu care proteza vine in contact;
Cleste – instrument pentru realizarea de extractii dentare, in ortodontie pentru cercuri pentru aparate ortodontice;
Clorura de zinc – substanta cu efect astringent, cicatrizant si antiseptic;
Coafaj direct – metoda biologic conservatoare, care consta in acoperirea pulpei dentare cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine in totalitate vitalitatea pulpei dentare;
Coafaj indirect – act terapeutic complex, prin care se asigura dezinfectarea plagii dentinare si obliterarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei fata de agenti fizici si chimici, precum si stimularea mecanismelor de neodentinogeneza, ce se realizeaza prin aplicarea pe plaga dentinara a unui strat de material de coafaj;
Colet dentar – zona intermediara dintre coroana si radacina, unde are loc jonctiunea smalt-cement;
Consultatie – actul prin care medicul stomatolog stabileste diagnosticul si indicatiile de tratament ale afectiunilor buco-dentare, pe baza unui examen clinic pe care il materializeaza prin completarea fisei stomatologice;
Coroana Jacket – lucrare protetica de acoperire fizionomica;
Coroana mixta – lucrare protetica alcatuita dintr-o parte metalica si una fizionomica;
Corp de punte – constructie protetica de inlocuire a dintilor lipsa, ce se fixeaza pe dintii naturali cu ajutorul a minim doua elemente de agregare;
Cracmente – zgomote sau pocnituri intraarticulare, percepute de medic la palpare in timpul miscarilor de dechidere/inchidere a gurii, ca urmare a diferitelor afectiuni ale articulatiei temporo-mandibulare;
Creasta dentara – proeminenta ce se inalta spre suprafata ocluzala a dintilor laterali sau pe suprafata palatinala si linguala a frontalilor superiori si inferiori;
Cuspizi – formatiuni ovalare ce se proiecteaza pe suprafetele ocluzale ale dintilor laterali si pe marginile incizale ale caninilor, ale caror forma si dimensiuni variaza de la un dinte la altul, ca si de la pacient la pacient;

D

Decapusonare – metoda chirurgicala folosita in excizia fibromucoasei ce acopera coroana molarului de minte, pentru a crea posibilitatea continuarii si reusitei eruptiei;
Deglutitie – act fiziologic prin care bolul alimentar trece, reflex, din gura, prin esofag, in stomac;
Demineralizare – pierderea sau scaderea constituentilor minerali ai organismului;
Dentina – stratul cel mai gros din structura dintelui, aflat sub smalt;
Dentitie – proces de formare si aparitie a dintilor la om;
Detartraj – metoda terapeutica, prin care se indeparteaza depozitele de tartru supra si subgingival de pe dinti si de pe lucrari protetice;
Diastema – dizarmonie dento-alveolara cu spatiere interdentara, caracterizata prin existenta unui spatiu de 2-10 mm intre cei doi incisivi centrali superiori(“strungareata”);
Diga – foaie de cauciuc foarte subtire, care se perforeaza si se aplica la coletul dintelui in vederea realizarii sterile a campului operator;
Dinte – element complex al aparatului masticator, a carui actiune este dependenta de forta musculara;
Distalizare – tendinta de deplasare a dintilor in sens orizontal;
Durere – sistem de alarma, pe care organismul il declansaza in legatura cu producerea unui proces patologic;

E

Ectopie – eruptia unui dinte ii afara pozitiei lui normale pe arcada alveolara;
Edem Quincke – accident alergic produs in urma anesteziei loco-regionale, manifestat prin edem difuz al fetei, cu tumefactii accentuate ale pleoapelor si buzelor;
Edentatie – stare fizio-patologica, ce se caracterizeaza prin pierderea de la 1-16 dinti pe o arcada dentara;
Egresiune dentara – fenomen de eruptie dentara pe arcada cu depasirea planului de ocluzie, determinat de lipsa dintelui antagonist sau de infectia dintelui care egreseaza;
Electrocauter – instrument ce serveste la electrocauterizarea unor plagi bucale;
Elevator – instrument folosit pentru extractii dentare si ale resturilor radiculare, precum si in sectionarea ligamentului circular alveolo-dentar;
Eruptie dentara – fenomen fiziologic prin care dintii migreaza, pe masura formarii lor, traversand osul si fibromucoasa gingivala, exteriorizandu-se pe procesul alveolar, in cavitatea bucala;
Eugenat de zinc – material de obturatie de baza a cavitatilor, in combaterea hiperesteziei dentinare si ca material de obturatie radiculara;
Extirpare devitala – metoda chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara in totalitate, dupa insensibilizarea ei cu mijloace chimice;
Extirpare vitala – metoda chirurgicala prin care se indeparteaza in totalitate pulpa dentara prin anestezie;
Extractie – interventie de necesitate, care consta in indepartarea unui dinte bolnav, care provoaca si intretine procese patologice locale, regionale si generale, ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare;

F

Fateta – constructie protetica ce reconstituie partea vizibila a dintelui artificial, avand forma si culoarea dintelui natural;
Fir de matase – mijloc secundar de igiena bucala, ce urmareste indepartarea resturilor alimentare din spatiile interdentare, fara lezarea parodontiului marginal;
Fistula – canal format accidental sau operator, care comunica cu o glanda sau o cavitate si dreneaza secretiile acestora;
Fisuri dentare – sparturi ale smaltului sau smalt plus dentina, fara pierdere de substanta, dificil de diagnosticat;
Fluor – element chimic folosit in cresterea rezistentei dentare;
Fluoroprofilaxie – metoda terapeutica prin care se urmareste cresterea rezistentei dentare fata de agentii cariogeni prin administrarea de fluor;
Fonatie – functie a aparatului dento-maxilar cu rol important in dezvoltarea lui;
Fractura dentara – leziune a smaltului, dentinei, cementului, in care portiuni din dinte sunt desprinse si pot interesa uneori pulpa coronara sau radiculara;
Fracturi mandibulare – leziuni cu intreruperea continuitatii osului mandibular, produse de agresiuni, accidente,etc;
Frenectomie – metode chirurgicala de corectare a frenurilor labiale hipertrofice, ingrosate, ce consta dintr-o incizie eliptica de o parte si de alta, excizandu-se portiunea ingrosata, in vreme ce marginile plagii se sutureaza;
Frenoplastie – metoda chirurgicala de corectare plastica a frenurilor linguale si labiale foarte scurte;
Frenotomie – metoda chirurgicala de corectare a frenurilor scurte si subtiri;
Freze dentare – instrumente ce devin active prin rotatii, folosite in scopul abrazarii, taierii substantei dure dentare, etc;
Fronda mentoniera – aparat pentru imobilizarea fracturilor mandibulei, folosit in toate formele de fracturi;
Fuloar – instrument metalic, utilizat pentru obturarea cavitatilor dentare;

G

Ganglion – grup de celule nervoase situate in afara creierului si a maduvei;
Gangrena – proces septic localizat in tesuturi pulpare cu vitalitate pierduta in care are loc descompunerea tesuturilor sub influenta germenilor bacterieni;
Gingie – parte componenta a parodontiului de invelis, ce acopera osul alveolar care inconjoara coletul dintelui;
Gingivite – modificari inflamatorii limitate initial la mucoasa gingivala, fara cuprinderea ligamentului alveolare;
Glanda salivara – masa de tesut cu rol de secretie a salivei la nivelul cavitatii bucale;
Gume de lustruit (polipant) – instrumente rotative, folosite pentru lustruirea directa in cavitatea bucala a lucrarilor protetice, a suprafetelor de smalt dupa detartraj;
Gutiera – constructie protetica, ce acopera un grup de dinti vecini pe fata lor vestibulara, ocluzala si orala, cu rol de imobilizare a fracturilor mandibulare sau are rol in albire dentara;

H

Halistereza – proces reversibil de demineralizare osoasa, localizat la nivelul cavitatii bucale, in special la nivelul osului alveolar;
Hemostaza – oprirea unei hemoragii postextractionale;
Herpes – eruptie veziculara, cu sediu, de predilectie, in zonele de trecere dintre mucoasa si tegument: buze, comisura bucala, nari, pleoape;
Hidroxid de calciu – substanta biologic activa, utilizata in coafajele directe, in deschiderea accidentala a camerei pulpare, ce are rol de a mentine neodentinogeneza;
Hiperemie preinflamatorie – faza incipienta a inflamatiei pulpare, care are simptomatologie proprie si necesita metode particulare de tratament;
Hiperestezie – fenomen dureros produs pe baza modificarilor metabolice, biochimice, etc;
Hartie de articulatie – material utilizat in depistarea obstacolelor ocluzale prin interpunerea ei intre cele doua arcade;

I

Implant dentar – metoda ce consta in introducerea intr-o alveola naturala sau creata chirurgical a unui dispozitiv, pe care se fixeaza o coroana artificiala;
Imobilizare dentara – metode ce consta in consolidarea dintilor parodontotici intr-un bloc pluridentar, capabil sa se opuna functional fortelor nocive;
Incisivi – dinti cu coroana in forma de lopata, asezati in partea anterioara a arcadei dentare, cu rol in taierea alimentelor;
Incizie – sectionare chirurgicala a tesuturilor cu bisturiul sau cu alt instrument taios;
Incluzie dentara – anomalie dento-maxilara, caracterizata prin ramanerea dintilor in profunzimea osului alveolar dupa trecerea termenului de eruptie, fara tendinta de a erupe;
Inervatie – distributia unui nerv intr-un organ sau tesut;
Infectie – stare patologica a organismului, cauzata de patrunderea si dezvoltarea in interiorul acestuia a unui agent patogen;
Inflamatie pulpara – totalitatea reactiilor si proceselor cu caracter de adaptare, care se dezvolta in pulpa, intr-o succesiune de faze, ca urmare a actiunii unui agent patogen;
Insertie – fixarea unui organ sau a unei parti de organ pe un alt corp, de obicei mai rezistent;
Iodoform – slab antiseptic in stare cristalina introdus ca atare in plagile post-extractionale, sub forma de masa;

L

Leucoplazie – leziune a mucoasei bucale cu potential de malignizare, favorizata de factori iritativi(alcool, tutun,etc,);
Lidocaina (xilina) – anestezic local, cu efect rapid si de durata.Se poate utiliza si in amestec cu adrenalina;
Limba – organ musculos, invelit de o mucoasa;
Lipoame – formatiuni tumorale beligne, alcatuite din tesut adipos;
Luxatia mandibulei – accident produs de obicei la pacientii cu laxitate capsulo-articulara accentuata, in timpul extractiei dintilor;
Luxatia dentara – accident produs in timpul actelor stomatologice, prin utilizarea defectuoasa a instrumentarului dentar determinand dislocarea dintelui din alveola sa, prin ruperea ligamentelor alveolo-dentare;

M

Mandibula – os mobil, in forma de potcoava;
Masticatie – activitate fiziologica, factor principal in formarea si evolutia ocluziei in plan mezio-distal;
Materiale compozite – materiale de obturatie definitiva, cu aspect fizionomic, ce prezinta o buna stabilitate a culorii in timp;
Materiale de amprenta – produse ce reproduc fidel amanuntele campului protetic;
Matrice dentara – sistem ce ajuta medicul in refacerea conturului dintelui cu materiale de obturati definitiva;
Maxilar superior – principalul os in jurul caruia se situeaza cele 12 oase neurale;
Menton – proeminenta osoasa anterioara, mediana, rotunjita, a mandibulei;
Mezializare – migrare spre linia mediana a dintilor situati distal fata de dintele care a fost extras si care tind sa ocupe spatiul ramas liber;
Migrare dentara – deplasare a dintelui in diferite circumstante;
Mobilitate – proprietate de a se misca;

N

Nanism dentar – distrofie dentara caracterizata prin dinti prea mici, cu forma normala sau modificata;
Neoplasm – proces patologic de formare a unui tesut nou, tumoral;
Nervi cranieni – nervi in numar de 12 situati la craniu, divizati fiziologic;
Nevralgie – durere de-a lungul unui trunchi nervos;

O

Ocluzie – raport static sau dinamic intre arcadele dentare, indiferent de rapoartele mandibulo-craniene;
Odontalgie – durere de origine dentara, cu cauze diferite;
Ortodontie – operatie de indreptare a dintilor;
Osteita – leziune a tesutului osos propriu-zis, de natura infectioasa ;

P

Paloare – semn clinic de orientare spre anemie;
Pansament – material protector;
Paralizie – diminuarea sau disparitia functiei motorii musculare;
Parodontoza – forma distrofica degenerativa a parodontopatiilor marginale cronice, fara fenomene inflamatorii;
Parodontiu de invelis – fibromucoasa bucala, care acopera osul alveolar si inconjoara coletul dintelui, cu rol in formarea santului gingival si a ligamentelor supra alveolare;
Parodontiu marginal – complex de tesuturi care asigura fixarea dintelui in structurile maxilarului;
Parotidita – inflamatie a glandei parotide;
Pasta de dinti – substanta complexa avand rolul de a curati suprafetele dentare, atat prin actiunea abraziva, cat si prin actiunea detergenta;
Pedodontie – stiinta care se ocupa cu dezvoltarea ontogenetica a dintilor si cu principalele boli ale acestora;
Pensa – instrument metalic format din doua brate articulate, de diferite dimensiuni si forme;
Percutie – metoda de explorare clinica, constand in producerea unor sunete lovind fie cu degetele, fie prin intermediul unui instrument special o regiune a corpului, pentru a obtine date asupra starii organelor subiacente;
Pericoronarita – complicatie a accidentului de eruptie a molarului de minte;
Perie de dinti – instrument principal de curatire artificiala a dintilor;
Piese dentare – instrumente montate la unitul dentar, cu rol de a transmite energia mecanica produsa de o sursa oarecare catre instrumentul rotativ;
Placa bacteriana – componenta bacteriana care adera de dinti si necesita sa fie indepartata;
Plaga dentinara – leziune rezultata in urma actului chirurgical;
Plaga postextractionala – leziune rezultata in urma extractiei;
Proteza dentara – corp fizic confectionat dintr-o serie de materiale, dupa indicatiile medicului, cu scopul de a restaura morfofunctional tesuturile dentare;
Pulpa dentara – tesut conjuctiv lax, situat in camera pulpara si canalul radicular;
Pulpite – inflamatii pulpare ce se desfasoara in pulpa intr-o succesiune de faze, ca urmare a actiunii unui agent patogen;

R

Rebazare – metoda prin care se adauga un strat de acrilat seilor protetice sau bazelor protetice, fara a modifica arcada dentara;
Roentgenterapie – metoda terapeutica de tratament, cu ajutorul agentilor fizici a unor diverse afectiuni;

S

Scobitoare – mijloc secundar de igiena bucala, destinat indepartarii resturilor alimentare interdentare;
Sialoza – alterarea parenchimului glandei salivare;
Sindesmotomie – manopera prin care se sectioneaza ligamentul circular al dintelui;
Sinus maxilar – cavitate pneumatica situata in interiorul corpului osului maxilar;
Smalt – strat puternic mineralizat ce acopera intreaga coroana a dintelui;
Sonda dentara – instrument din oteluri inoxidabile necesar examenului stomatologic;
Spatula dentara – instrument folosit la prepararea diferitelor materiale de obturatie provizorie sau definitiva;
Stomatite – inflamatii localizate pe portiuni mai mari ale mucoasei bucale, in mai multe zone topografice ale acestuia;
Stomatologie – ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor cavitatii bucale si ale anexelor ei, in special ale dintilor;

S

Sablon de ocluzie – piesa protetica intermediara;
Slefuire selectiva – metoda prin care se urmareste abrazarea artificiala a dintilor, in cazul in care abrazura fiziologica lipseste sau este insuficienta;
Stifturi parapulpare – sisteme speciale de retentie;

T

Tartru dentar – formatiuni organo-minerale depozitate pe suprafetele dintilor si pe alte suprafete solide din cavitatea bucala;
Telescopare – fenomen de mentinere a protezei partiale prin frictiunea ce are loc intre doua suprafete metalice;
Trema – dizarmonie dentoalveolara cu spatiere interdentara , intre dintii superiori sau intre dintii inferiori (exceptie fac centralii superiori);
Trismus – contractura reflex pasagera o muschilor ridicatori ai mandibulei;

U

Ulceratie – solutie de continuitate intr-un tesut pavimentos sau la mucoase;
Ultrasunete – vibratii mecanice utile in detartraj;
Unit dentar – aparat cu echipament adecvat utilizat in tratamentele stomatologice;

V

Vezicule – leziuni elementare ce apar in diverse afectiuni;
Vata – material vegetal sau mineral;

W

Walkhoff – substanta antiseptica utilizata in tratamentul medicamentos al afectiunilor pulpare;

X

Xerocheilie – uscaciune a buzelor;
Xerostomie – sindrom de gura uscata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

 

trafic web